În 2008 am ajuns pentru prima oară în Franţa la invitaţia unor prieteni francezi pe care i-am cunoscut la poalele Cetaţii Deva. I-am invitat la noi la o cafea, care a durat 4 zile şi la despărţire ne-au spus că ne aşteaptă să le întoarcem vizita. Şi pentru că noi suntem genul „dacă ne inviţi venim”(deci ai grijă cu invitaţiile în ce ne priveşte), când  prietenii francezi şi-au încheiat anul sabatic prin Europa, hop şi noi în Franţa.

Cum ei locuiau la poalele munţilor Alpi, cred că vă daţi seama că majoritatea timpului petrecut acolo a fost prin munţi. A fost o ieşire frumoasă dar destul de obişnuită, asta până când Alexandra a zărit-o pentru prima dată pe Doamna Albă, adică mai pe româneşte a văzut vîrful Mont Blanc (4810 m), cel mai înalt vârf din Europa de Vest. S-a uitat lung la vârf şi a spus: „Într-o zi voi duce acolo sus steagul României „. Bineînţeles că am crezut pe moment  că e un vis nebunesc al unui copil îndrăzneţ şi lucrurile se vor opri aici.

Dar nu a fost aşa. Ne-am întors în ţară şi Alexandra a început să citească pe internet despre Mont Blanc, despre ascensiuni pe munţi înalţi, despre Circuitul Seven Volcanoes şi ne-a spus că ea îşi doreşte să urce pe aceşti munţi şi să îi convingă prin gestul ei şi pe alţii că lumea e frumoasă şi că merită să ieşi afară să o descoperi.

Şi pentru că nu degeaba se spune să ai grijă la ceea ce îţi doreşti pentru că s-ar putea să se împlinească, peste doi ani Alexandra (pe atunci în vârstă de 12 ani) a ajuns pe vârful Mont Blanc împreună cu tatăl ei. Şi asta chiar de ziua tatălui ei, care a spus că a fost cel mai frumos cadou din viaţa lui.

Deci urmează-ţi visul, prietene drag şi dacă vrei să afli mai multe despre prima ascensiune a Alexandrei pe munţi înalţi, te invităm să citeşti Jurnalul de Mont Blanc al Alexandrei.

LĂSAȚI UN MESAJ