btr

 

Noaptea de dinaintea plecarii spre varf este cea unde fel si fel de emotii si ganduri te cuprind. Acum este momentul sa respiri adanc, sa iti pui gandurile in ordine si sa te odihnesti, pentru ca urmeaza o aventura obositoare-atat fizic cat si psihic.

La 3 dimineata am pornit spre varf. Din fotografii, nu pare nimic atat de greu sau spectaculos, insa realitatea e cu totul alta! Am avut de escaladat imense stanci iar vantul sufla din toate partile.

In cadrul portiunilor periculoase, de abia I-am convins pe ghizii negri sa punem coarda, insa nu au avut de ales decat sa ne asiste in a ne asigura siguranta pentru a continua expeditia. Nu avem poze facute noaptea, asa ca postam cateva din cele facute la coborare, pentru a va oferi o mica idee referitoare la terenul pe care am urcat.

La lumina frontalei, expeditia prin Muntii Rwenzori continua. Ghetarul incepe deja sa fie zarit din ce in ce mai vizibil, asa ca ne oprim, ne punem coltarii si ne legam in coarda. Nu uitam sa ne hidratam – actiune importanta in cadrul unei expeditii! In timp ce faci efort fizic, dur si mai ales la o astfel de altitudine, este primordial sa te hidratezi, chiar daca uneori corpul tau nu iti cere apa. Doar asa poti preveni anumite stari de disconfort iar noi stim foarte bine ca a preveni este mult mai usor decat a trata anumite simptome.

Dupa ore de mars si escalada, ajungem pe o sa care leaga varful Margherita (in dreapta), de varful Alexandra ( in stanga). Continuam expeditia pe sub o cornisa, unde trebuie sa ai mare grija la ceea ce faci! Pe langa faptul ca erau portiuni unde a trebuit sa mergem in 4 labe, a trebuit sa ne mentinem starea de calm si echilibru – in dreapta noastra se afla peretele de zapada si o cazatura acolo, pana jos, pe ghetar, nu siguranta nu ar fi avut efecte pozitive.

 

Dupa ce-am experimentat mersul bebelusului la peste 5000m, a urmat o noua portiune cu stanci, unde a trebuit sa ne dam jos coltarii pentru a putea continua in conditii decente si de siguranta urcarea. Chiar daca ar fi putut parea mai usor sa ramanem incaltati pentru inca o jumatate de ora (maxim), cat ne lua sa atingem varful, un montaniard stie ca trebuie sa treaca peste starea asta de confort si sa actioneze asa cum trebuie!

Cand am zarit pentru prima oara pancarda de pe varf, atunci am realizat ca….da! Chiar ajungem pe Margherita Peak! De 1 decembrie 2018, sarbatorim ziua Romaniei pe cel de-al treilea varf al Africii! Iar contrar celor citite, contrar pozele vazute- unde ceata acoperea intregul tinut, noi am avut parte de soare si de marea de nori dedesubt de noi! Minunat peisaj!!!

La coborare, peisajul a fost si mai surprinzator iar la ora 12:00 am ajuns inapoi la Elena Hut, unde, alaturi de echipa ramasa acolo, ne-am bucurat impreuna pentru reusita si am avut doua ore la dispozitie sa ne odihnim putin si sa ne strangem bagajele, ca mai apoi sa plecam spre urmatoarea tabara : inca 5-6 ore de mers prin muntii Ugandei.

 

Au fost 7 zile grele prin jungla, mlaștină, ghețar dar ne-am indeplinit misiunea! Am sărbătorit centenarul marii uniri , chiar de 1 decembrie, la 5109 m,pe Margherita Peak, al treilea vârf al Africii!!

Iar pentru ca pe acest varf, nu poti merge altfel decat cu o echipa locala, noi am apelat la Rwenzori Ranges Hikers Association pe care ii gasiti aici:

www.rwenzorihikers.com

Daca și tu te afli printre persoanele minunate care ne-au sustinut, iti multumim!

—————————————————————————————————–

Expediție sprijinită de Consiliul Județean Hunedoara, care ne este alaturi anual în promovarea județului și a României pe cele mai înalte vârfuri ale lumii!

Multumim sponsorilor Caminico Deva, Nahanny, Grafica Plus, Scarpa, ROConnect, Enotech, Ski Straja-Complex Montana, Școala de schi Straja și vouă, celor dragi noua, care ne trimiteți mereu gânduri bune!! Va iubim! 

 

LĂSAȚI UN MESAJ