Din nou miros de scorţişoară… Prăjitura de la Mălăieşti! Ce dor mi-a fost! Şi încă mi-e… Despre cabana Mălăiești nu pot să vă zic decat că este cabana mea preferată din Bucegi. Pentru că este singura cabană din  Bucegi  unde  nu  se  poate  ajunge  cu  maşina,  pentru  că  valea Mălăieşti,  vegheată  de  peretele  impresionant  al  Bucșoiului  și Hornurile Mălăieștiului, este absolut fabuloasă şi pentru că ….. toamna. Iar Bucegiul, toamna, este incredibil de frumos! Bucegi octombrie 2015 228

De data aceasta am făcut o tură de 3 zile absolut superbă, pe traseul Buşteni(Căminul Alpin)- Cabana Mălăieşti – Muntele Padina Crucii –  Valea Ţigăneşti – Cabana  Omu – Cabana  Babele – Monumentul Eroilor (Crucea de la Caraiman) – Cabana Caraiman – Jepii  Mici –Buşteni

Unde stai?

Pentru  că  în  Parcul  National  Bucegi  este  interzisă  montarea corturilor  sau  bivuacurilor  in afara  locurilor  de  campare,  iar amenzile sunt destul de mari, vă puteţi petrece prima noapte la cabana Mălăieşti (http://www.malaiesti.ro/), iar următoarea la cabana Babele (http://www.babele.ro/). Ca să nu aveţi surprize,  este de preferat să vă faceti rezervări  pentru cele două  cabane, găsiti numerele de telefon pe site-uri.

Cabana Mălăieşti  dispune de 100 de locuri in camere de 3, 4 şi pană la  14  paturi, iar  pretul este de 30 de lei/persoană/noapte. Se poate servi  şi  masa  la   cabană,  bucatele  sunt  simple  şi  foarte gustoase.  Iar  prăjitura  casei,  cu  mere  şi  ciocolată, e  bună  rău!!!   Preturile  la mancare se invart in jurul a 10-15 lei de portie, iar o sticlă de 0,5 l de apă plată costă 5 lei. Si cum  izvorul de  la Mălăiesti  nu  avea apă, a trebuit să cumpărăm pentru a doua zi.  Exceptând wc-ul, care  e  în  afara  cabanei, totul e minunat in această cabană. Camere curate şi călduroase, lenjerie ireproşabilă, gazde primitoare. Si priveliste de NEUITAT. Doar cu calu’ am avut eu ceva de impartit, veti vedea mai incolo. Asta e o poveste din ciclul: ”Dar cu calu’ ce-ai avut?”

La cabana Babele este boierie de-a dreptul. Iluminatul se face de la reteaua  publică  (spre  deosebire de  generatorul  de  la  Mălăieşti), incălzire cu gaze naturale şi calorifere, apă curentă. Unele camere au chiar duş  şi  grup sanitar propriu,  iar cazarea este de la 80 lei  pană la 200 lei/cameră,  in  functie  de  confort.  Si aici  se poate manca la cabană, preturi, desigur ca la 2200 metri…

Ambele cabane sunt deschise tot timpul anului.


Descrierea traseelor

Ziua 1. Marcaj triunghi roşu: Traseul Buşteni (Căminul Alpin) – Poiana Coştilei – Poiana Pichetul Roşu – „La Prepeleac” – Cabana Mălăieşti (6 ore).

Surse de apă:  Nu  sunt izvoare pe acest traseu, cu exceptia celui din Poiana Izvoarelor şi incă unul sau două făgase de apă care curg chiar in cărare.

Am ajuns la Căminul Alpin in Busteni la ora 11:30, ne-am echipat şi am  pornit  urcând prin  pădurea  de  foioase.  Urmăream triunghiul roşu şi abia aşteptam  să  ajungem în golul alpin, unde putem vedea cu adevărat măreţia Bucegilor. Am ajuns la Poiana Coştilei (1360 m) şi după încă ½ oră iată-ne în poiana de la Pichetul Roşu (Buşteni – Pichetul Roşu: 3 ore). De la Pichetul Roşu traseul continuă pe sub abruptul  Bucşoiului pe poteca  Tache  Ionescu, numită aşa pentru că a fost amenajată la initiativa şi pe cheltuiala domnului Tache Ionescu,  fost prim-ministru al României intre 1921 -1922.

Pe drum vedem masivul Coștila, masivul Caraiman și zărim chiar și falnicele   Ace  ale Morarului,  ascunse  printre  brazi.  Ajungem  în Poiana Bucșoiului şi remarcăm că deasupra poienii  se ridică ziduri mari de piatră asemenea unei cetăti  misterioase.  Banca  amplasată aici in memoria lui Traian Murgilaş, prins in iunie 2012 de o viitura pe  Valea  Bucșoiului,  este  prima din  şirul  de  bănci si cruci  de pe acest  traseu,  ridicate  in amintirea unor oameni care şi-au pierdut viata pe munte. Si nu e de mirare deoarece tronsonul Pichetul Roşu-Cabana Mălăieşti este destul de periculos: sunt zone in care cărarea nu are mai mult de 30 cm lătime (in stanga fiind versantul şi in dreapta o hăul) plus cateva portiuni cu punti şi lanturi.Tache Ionescu

După cateva urcuşuri abrupte care scot sufletul din noi ajungem la o altă bancă,  vegheată  de un  sfinx. Da, un sfinx necunoscut, unul din zecile  de  statui  dăltuite  in  stanca acestor  munti,  care ne privea şi parca ne aştepta!  Ne-am  luat  rămas  bun de la sfinxul cel tacut, nu inainte de a citi inscriptia de pe băncută:

Călătoria nu se opreşte aici. Sunt vieţi mai lungi, urcuşuri mai abrupte, paşi mai mici. De-ai ostenit, nu-i oboseală în tine, ci o viaţă, aşa că haide, pune dreptu-n faţă. Căci chiar şi eu
care mai sunt pentru prieteni doar o punte, mai hoinăresc, zâmbind, cu ei pe munte.” 

Cristian Lupaşcu, 1969 – 2012.

De  aici  ne continuăm drumul şi  la  ora 17:40, pe  cand  întunericul cuprindea Pământul din ce în ce mai mult, am dat nas în nas cu uşa cabanei de la Mălăieşti. La propriu! Am vrut şi eu să intru  şi deşi se zice că  noi fetele  suntem multifuncţionale, în  timp  ce  păşeam  am uitat să apăs pe clanţă!

Râdeti voi, râdeti, dar nasul meu nu a considerat-o ca fiind o întâmplare prea hazlie! Noroc că nu l-am aplatizat!

Buuun, trec peste acest contact direct cu uşa, (nu îl putem numi un K.O, totuşi) şi ies afară să admir peisajul, atat cat se mai putea vedea in   lumina  aceea crepusculară.  Si pe  semiintuneric  valea Mălăieşti rămane una  dintre cele  mai frumoase  văi din  Bucegi. Dintr-o dată, aud un  zgomot  în spatele  meu.  Mă  întorc  şi văd un animal negru, imens! Era calul…mânce-l mama! Tare m-a speriat! Îl mângâi, şi fac cativa  pasi.   Calul, după mine!  Tot  imi  dădea târcoale şi oricât am încercat să-l gonesc, venea mereu în fata mea. De fapt cred că a fost dragoste la prima vedere, că altfel nu imi explic. Aproape am alergat spre cabană, cu calul tropăind in urma mea. M-am pus  ”la adăpost”, în spatele uşii cu care m-am ciocnit cateva minute mai  inainte.  Uff, am scăpat, era un pic prea sociabil calul acesta. Si iată-ne in cabană, unde  poveştile  au  curs  până  târziu  in noapte.  Si  au  fost  povşsti tare frumoase! Cum de ce?! Pentru că cele mai frumoase povesti…se spun la munte! 🙂

Ziua 2. Marcaj bandă galbenă: Cabana Mălăieşti – Muntele Padina Crucii – Valea Ţigăneşti – Lacul Ţigăneşti – Varful Scara- Cabana Omu – Cabana Babele (7 ore)

Surse de apă: pe acest traseu nu sunt, deci aprovizionati-vă cu apă de la cabana Mălăieşti.

A  doua  zi,  de  dimineaţă,  ne  facem bagajul,  luăm  frumos  micul  dejun ecologic,  adică musai,  nelipsita  slănină cu pită şi  pornim la drum cu rucsacii de 25 de kilograme în spate. De ce atât de mult? Pentru că noi facem antrenamentul şerpaşului-adică ne învăţăm cu greul, cu căratul. Din nou, de ce? Am un singur răspuns aici: preferăm să fim mai pregătiţi decât să realizăm că suntem mai puţin pregătiţi pentru expediţiile care urmează. Iar mersul pe munte cu un rucsac greu in spate te ajută enorm şi îţi lucrează fiecare parte a corpului. Aşa că, 25 de kilograme să fie! Poteca marcată cu bandă galbenă porneşte din spatele cabanei şi dupa vreo 35-40 de minute de urcuş abrupt te scoate in şa, unde efortul făcut iti este răsplătit de un peisaj minunat: Valea Tigăneşti, străjuită de Turnurile Tiganeşti. Dacă o iei în dreapta pe o cărare marcată cu stâlpi indicatori ajungi la Padina Crucii unde este o miniatură a Crucii de la Caraiman. Noi coborâm pe curba de nivel până în Valea Ţigăneşti si ajungem lângă lacul cu acelaşi nume. Este singurul lac glaciar din Bucegi, care cu toate că este micut şi nu foarte spectaculos, merită sa bati drumul pană la el pentru frumusetea peisajului. De aici urcăm pe curbă de nivel până în Şaua Ţigăneşti, lângă care se găseşte un refugiu-puzzle, având o formă potrivită pentru condiţii meteo nefavorabile şi împiedicând astfel pătrunderea vântului, a ploii sau a ninsorii. De la refugiul Tigăneşti urcăm pe curbă de nivel pe partea lină a Culmii Ţigăneşti şi în cca 30 de minute ajungem la baza Turnurilor Ţigăneşti.Peisaj din Muntii Bucegi
Urcarea spre Vârful Scara este cea mai frumoasă din tot traseul. Poteca echipată cu cabluri şi lanţuri urcă abrupt printre turnuri, până deasupra Hornului Ţigăneşti , de unde avem o panoramă impresionantă asupra Văii Gaura. Continuăm şi ajungem pe platoul Vârfului Scara (2422 m), de unde coborâm pe versantul vestic al Muntelui Scara şi lăsăm în stânga noastră fereastra calcaroasă Ţigăneşti (loc panoramic asupra Văii Ţigăneşti). Coborâm apoi până în Şaua Hornurilor si incepem să urcăm spre varful si Cabana Omu (2507 m), care par atat de aproape. Dar numai par, mai facem vreo jumătate de oră pană acolo. Pe traseu intalnim doi bărbati, tată şi fiu şi din vorbă in vorbă aflăm că tatal are 73 de ani! Şi incă urcă pe munte! Asta e genial! 🙂  Deci mersul pe munte se poate face şi la vârsta când alţii abia îşi mai târăsc picioarele de la televizor la bucătărie!!

Creşte inima în mine şi restul drumului îl petrec zâmbind şi gândindu-mă ce lucru minunat! Şi ce locuri minunate mă înconjoară! Iar în faţa noastră, vârful Omu se dezvolta din ce în ce mai tare. Ajunsi pe varf,mâncăm şi plecam spre destinatia finală din această zi: cabana Babele.  De la Cabana Omu (2507 m) urmăm poteca de vară, care după un coboras pe sub varful Bucura si varful Găvanele , ne poartă pe o brână ce trece pe sub „Ceardacul Obârşiei”. Timp de 15-20 min cât durează parcurgerea acestei brâne, în stânga noastră se deschide abrupt Valea Cerbului, dincolo de care se înalţă maiestuos Creasta Morarului.

Vedem in depărtare releul de la Coştila şi, bătuţi de un vânt puternic, ajungem la Cabana Babele, chiar înainte de lăsarea întunericului. Ne cazăm aici şi mergem jos în sala de masă, la o altă tură de poveşti. Ce bine e înăuntru! E călduţ, avem lumină, tot ceea ce trebuie pentru o seară plăcută! Dar ne retragem destul de vreme, fiindcă eu îmi propusem ca a doua zi, să văd răsăritul soarelui în Munţii Bucegi! Aşa că îmi pun alarma la 6 şi mă duc la culcare.

Ziua 3. Marcaj cruce roşie: Cabana Babele-Monumentul Eroilor (Crucea de la Caraiman)-Cabana Caraiman-Jepii Mici-Buşteni

Surse de apa:

Trrrrrrr! Sună alarma! Mă uit în cameră, întuneric total, mă uit spre geam, întuneric total. Mă pun înapoi în pat, poate…poate Soarele nu a răsărit încă…dar se face 6 jumătate! Şi la Mălăieşti, care se află mai în vale, a răsărit steaua acesta până la ora asta! Ce s-o fi întâmplând?! Trag perdelele şi privesc pe geam…din nou, nu văd nimic, e întuneric total! Mă urc înapoi în pat şi stau, şi mai adorm din când în când, şi mă întreabă tata:-Alex, ce oră e? Mă uit la ceas: -08:00. -Păi şi încă nu a răsărit soarele?! Deschid uşa camerei, şi ce să vezi?! Pe hol, o lumină de nedescris! Soarele lumina Bucegii fără nicio grijă, iar noi…noi stăteam în cameră, aşteptând să răsară!!! Nervoasă, mă întorc în cameră, aprind lumina, şi mă uit pe geam…geamul din camera noastră dădea în camera unde erau uscate cearceafurile…cum ar fi putut,deci, soarele să lumineze printr-oîncăpere închisă?! Deci, dorinţa de a vedea Sfinxul la răsărit nu mi s-a indeplinit de data aceasta….Noroc că e proverbul ăla…ştiţi voi care: ”E şi mâine o zi!” Aşa că data viitoare, fac tot posibilul! 🙂Marele Sfinx

Mă duc totuşi, mai bine spus, bineînţeles, şi admir Marele Sfinx! De aici, marcajul ne duce timp de o oră, pe curbă de nivel, până la Crucea Eroilor Neamului, cunoscută mai mult prin numele de Crucea Caraiman(fiind amplasată pe vârful Crucea de la Caraimansecundar al Caraimanului, la 2291m). Crucea a intrat în Cartea Recordurilor, că fiind cea mai înalta cruce, construită pe un vârf montan. De ce ”eroii neamului”? Pentru că Regina Maria şi Regele Ferdinand I al României au decis să cinstească memoria eroilor căzuţi la datorie în Primul Război Mondial. Documentandu-mă despre cruce, am aflat că a fost construită între anii 1926-1928! Vă daţi seama de cât timp stă acolo?! Vă daţi seama câte ştie? Câţi oameni a văzut? Câte răsărituri, câte apusuri, câte ninsori, câte furtuni! Şi, stă, precum un soldat, precum un erou, ”cu statele drept şi bărbia sus”! Iar ce peisaj extraordinar deţine! Privind atât spre munţii Bucegi cât şi spre oraşul Buşteni, care se întinde în vale. Eu mă simţeam precum într-o lume de basm, o lume cu castele, cu prinţi şi prinţese, o lume atât de frumoasă! De fapt, o lume a Bucegilor!

LĂSAȚI UN MESAJ