Expeditia „Deva pe acoperisul Africii”

Kilimanjaro 2010, expeditie organizata de agentia turistica  EXPLORE TRAVEL din Bucuresti care ne-au promis o experienta autentica si exact asa a fost. Multumim Explore Travel, multumim Dragos Pirnog.

Prima zi in Africa (9 octombrie 2010)

Draga Jurnalule,

Dupa un zbor obositor (mi-a placut numai Oceanul Indian vazut de sus), am ajuns in sfarsit in Tanzania, pe aeroportul Dar Es Salaam, care se traduce prin cuvintele Casa Pacii. Imediat ce am coborat din avion am patruns in alta lume. In primul rand, toti erau negrii. Si erau imbracati foarte ciudat, mai ales femeile. Nu erau in rochii si pe tocuri, ci in niste costume numite khanga. Tata l-a „ïnhatat” pe primul negru care i-a iesit in cale si l-a rugat sa faca o poza cu noi.

Ne-am intalnit cu dl. Richard, reprezentantul companiei de turism, care ne-a condus la hotel si care mai tarziu, impreuna cu soferul Bacari, ne-au dus intr-un tur al orasului. A fost extraordinar. Am avut prilejul sa imi bag picioarele in apa calda a Oceanului Indian. Un lucru care m-a uimit e ca africanii fac baie in ocean complet imbracati. Am fost apoi in piata de peste, unde niste oameni faceau ciorbe in niste oale uriase, puteam sa intram in oalele lor doi sau chiar trei oameni. Din fericire nu sunt canibali, dar se uitau cu totii la noi. Nici nu e de mirare, eram singurii albi din piata de peste. Am vazut si „Coco Beach” numita asa pentru ca sunt foarte multi cocotieri (care fac nuci de cocos). Am baut si eu lapte de cocos pe plaja.

Am ajuns apoi in centru si am cumparat 2 picturi si o sculptura dintr-un magazin de suveniruri. Ne-am intors franti la hotel, dar pot sa spun ca e mai bine in Africa decat la testul de mate (colegi mei dau maine test la mate).

A doua zi (10 octombrie 2010)

Foarte interesant ca aseara am adormit imediat ce m-am intins in pat, lucru neobisnuit pentru mine. Ne-am trezit la 5 dimineata si am luat un mic dejun delicios la restaurantul hotelului. Apoi a venit dl. Richard care ne-a condus la autobuzul cu care trebuia sa mergem la Moshi. La ora 5,3o dimineata era deja o caldura ingrozitoare, din fericire autobuzul avea aer conditionat. Si eu care credeam ca o sa calatorim cu un autobuz cu tot felul de pasari si animale, cum vazusem prin filmele despre Africa, am fost un pic dezamagita. Dar tot raul a fost spre bine, nu cred ca as fi suportat sa calatoresc 8 ore intr-un autobuz plin cu animale pe caldura aceea. Dl Richard s-a urcat cu noi in autobuz si deodata s-au inchis usile si a ramas blocat acolo. Cat pe aici sa il luam cu noi la Moshi.

In sfarsit am reusit sa plecam. Singurii albi din autobuz eram eu si tata, care imi zicea din 5 in 5 minute:”Alexutza, suntem in Africa”. Cred ca vroia sa se convinga singur ca nu este un vis. Am rulat ore si ore prin savana africana si printre plantatiile de sisal (o planta exotica). Am facut o gramada de poze si ne-am imprietenit cu o africana pe care o chema Blondina (sic). Nu imi dau seama cum pot trai in case din pamant si paie, sau, in cel mai fericit caz case din tabla, in sate pline cu gunoaie. Case fara geamuri, fara usi, doar cu o gaura in forma dreptunghiulara. Autobuzul a oprit o singura data, la un „restaurant” pe marginea drumului, unde am mancat carne si cartofi. Cred ca era singurul popas de pe drumul spre Moshi, pentru ca toate autobuzele opreau acolo.

In sfarsit am ajuns la Moshi, unde nu ne astepta nimeni. Un domn amabil l-a sunat pe omul care trebuia sa vina sa ne ia din autogara. In cateva minute au aparut Elias, ghidul nostru, si inca un domn care ne-a vorbit la inceput in engleza, apoi l-a intrebat pe tata ce limbi mai vorbeste si cand a auzit ca franceza si italiana a inceput sa vorbeasca mai intai in franceza si apoi in italiana. Tata era fermecat. La hotel a tinut neaparat sa le ofere o bere, timp in care eu m-am plimbat prin curtea hotelului si am descoperit ca aveau o piscina mare, superba. Bineinteles ca am facut baie in piscina, cum credeati… Am povestit apoi cu niste irlandezi care urcau si ei pe Kili pe aceeasi ruta ca si noi (Machama Route) Ei erau un grup mare, de 30 de oameni si vroiau sa adune bani pentru un spital de copii din Irlanda.

Odata ajunsi in camera am scris un pic in jurnal, ne-am uitat vreo 10 minute la televizor (in Africa si reclamele sunt cu negrii) si apoi m-am pus in pat, gandindu-ma la ziua de maine. Urmarea in episodul al doilea.

LĂSAȚI UN MESAJ