Despre Club Evolutii v-am mai povestit cu siguranta. Este locul in care imi asez sufletul, iubirea de munte, pasiunea si respectul pentru cei ce doresc sa exploreze. Pentru ca asta facem, de fapt. Vedem locuri noi, trecem prin noi experiente si cunoastem oameni noi.

Impreuna cu exploratorii, copiii si parintii care s-au inscris in tura de sambata trecuta, am pornit spre cheile Glodului, aflate la limita dintre judetele Alba si Hunedoara. Am lasat masinile undeva la mijlocul satului Ardeu, iar de aici pe jos am pornit hai-hui pe ulita satului, am traversat raul pe un podet iar primul urcus a fost pana sus pe varful dealului, am traversat o poienita si am facut primul nostru popas.

Stancile se vedeau mult mai bine de aici si pentru ca am gasit un copac mare care sa ne cuprinda pe toti sub ramurile sale care ofereau liniste si umbra,ne-am bucurat de frumosul peisaj pentru cateva minute.

De aici, triunghiul rosu pe care il urmam ne duce prin padure, cararea intrezarindu-se undeva in stanga poienitei si mai apoi coboara mai abrupt, traseul continuand chiar pe valea, pe marginea apei. Exista podete care te ajuta sa treci apa fara sa te uzi, insa apoi apar si portiunile unde, fara un pic de grija si simt al echilibrului, fara a avea agilitatea de a trece din piatra in piatra, nu ai cum sa ajungi uscat pe cealalta parte.

Iar pentru ca noi eram multi si aveam si eram insotiti de copii, am decis sa ne schimbam inca de aici, sa ne luam papucii de apa si sa lasam rucsacii aici, paziti de prietena noastra Emese, careia ii multumim!

Primul contact cu apa a fost o intreaga surpriza pentru cei mici! E apa de munte, deci,  ‘receeeee’, strigau micii exploratori! Dupa inca vreo 10-15 minute de mers, am ajuns la indicatorul care ne indruma spre zona numita ‘La Stramtura’. Desi este cea mai spectaculoasa portiune a cheilor, nu multi se incumeta sa o parcurga!

Explicatia e simpla: aici, cheile se ingusteaza puternic, peretii de stanca se apropie unii de ceilalti iar in prima portiune a zonei, apa poate chiar sa treaca de piept. Dl Dan, tatal meu, a trecut primul pe acolo iar pentru copii, momentul in care vedeau cum apa tot creste, iar pe masura ce inainteaza, se vede din ce in ce mai putin , a fost marcat prin urlete de bucurie-adrenalina maxima!

‘Mergem si noi pe acolo?!’ ziceau cei mici. Si da, am mers! Pentru ca asta facem noi. Iesim din zona de confort si ne aventuram in fel si fel de experiente. Invatam sa mergem pe oriunde, sa ne bucuram si sa ne descurcam intotdeauna. Reactia lor o puteti vedea aici.

Nici de data asta nu ne-am lasat mai prejos! De la 6 pana la peste 40 de ani, cu totii au trecut voiniceste, spre bucuria copiilor care, nereusind sa atinga pamantul, au trebuit chiar sa inoate (ajutati si supravegheati, bineinteles! )

Baietii cei mari s-au distrat cel mai mult! Ei erau mereu in apa, radeau, glumeau si se stropeau unii pe ceilalti! Karina, la fel! Micuta noastre inotatoare, dupa ce-a varsat cateva lacrimi din cauza apei reci , era tot un zambet si-o distractie! Ba mai mult de atat! Cand ne-am intors, a facut maaaare tambalau! Cum adica s-a terminat si nu mai mergem prin apa?! Of, ce cruda-I viata! : ))

Bucuria si pofta de adrenalina se vedeau si in privirile adultilor, care clar nu se asteptau la o astfel de experienta! Dupa ce-am intors la rucsaci si ne-am asigurat ca fiecare copilas s-a schimbat si e acum uscat, am luat pranzul in padure si ne-am continuat drumul spre autobuz.

De aici, am plecat in locul unde le pregatisem noi o mica surpriza. Ajunsi in fata unei porti imense de lemn si rugati sa coboare din autocar, vocile obosite ale micutilor spuneau: ‘Oare ce facem aici?! Ce surpriza are Ale pentru noi?! Sigur o sa fie ceva fain?’. Insa mare le-a fost surpriza cand am ajuns la Casa Glod, locul de poveste din varful dealului, unde traiesti o familie de 4 persoane si cateva catei primitori.

sdr

Ei au adus aici traditiile romanesti si bucuria de a sta la tara. Ajunsi la baza padurii, unde familia Musat ne-au pregatit un loc frumos de popas, exploratorii nostril si-au primit surpriza: mamaliguta cu branza, smantana, ceapa, slanina, soc si gogosi! ‘Wooow’, rasunau voci de peste tot si chiar si cei mai pretentiosi copilasi gustau si mai ca ‘se lingeau pe bot’!

dav

Dupa o zi intreaga de aventura, asta a fost cireasa de pe tort pe care le-am oferit-o cu drag celor ce ne-au insotit si le multumim celor de la Casa Glod pentru primirea calduroasa de care au dat dovada.

Drumetia noastra a durat aproximativ 5 ore si s-a incheiat cu multe zambete si imbratisari! Avem si altele in plan! Despre viitoarele actiuni, poti afla pe pagina noastra de Facebook. Aici postam mereu ceea ce urmeaza si promitem ture faine, faine! 🙂

Pe scurt…

-durata traseu: 5 ore

-punct de plecare: satul Ardeu

-echipament necesar: bocanci, sandale/papuci de apa, 2 tricouri, 2 perechi de pantaloni, 1 pereche extra de lenjerie intima

-marcaj urmat: triunghi rosu

!!! Sfat !!!

🙂 nu uita sa iti iei o punga sau un recipient impermeabil pentru telefon, ceas, aparatul foto

🙂 daca parcurgi cheile prin apa, nu uita ca pietrele sunt foarte alunecoase, asa ca fii mereu prudent!

PS: Daca mergi cumva in zona si ai destul timp la dispozitie, urca si sus, la cetatea dacica Ardeu sau bucura-te de cascada Clocota, din Geoagiu!