Salut, sunt Dan şi astăzi voi continua cu informaţiile despre Elbrus, după cum ţi-am promis în partea întâi.

  • Cazare în zonă: Cazare găsesti pentru toate gusturile şi toate buzunarele în satele Azau (locul de plecare a telegondolei pentru Elbrus), Terskol ( situat la 4 km de Azau) sau Cheget. Preţurile variază de la 20 USD/persoană/noapte până la 50 USD/persoană/noapte. Poţi face o rezervare prin agenţia Pilgrim cu care poţi comunica în engleză.

    Noi am stat  la Hotel Semerka, în satul Cheget şi în campingul Saklya (după ce am făcut vârful).

    Dacă vrei să stai la cort îţi recomand campingul„Saklya-Elbrus„,  situat la ieşirea din Elbrus sat, într-o minunată pădure de pini, pe partea dreaptă a drumului principal. Este un punct de plecare spre văile Adyl-Su, Shkelda şi spre Poiana Azau.

    Adresa Camping Saklya:
    361603, Rusia, Republica Kabardino-Balkarya, Raion Elbrus,
    tel./fax. – 7 (866638) 78-162, tel. mobil: -7(928)985-12-56
    E-mail: Osman Apsuvaev
    osman_apsuvaev@yandex.ru

    Am plătit 200 ruble(aprox. 22 lei)/persoană/noapte la cort.

     Dotări în camping: Duş cu apă caldă, grupuri sanitare, parcare, servicii depozitare lucruri, foişor, cafenea, bar, TV, mic magazin, servicii de taxi, internet, servicii de ghid zonă, servicii legate de acte necesare şederii în zonă: OVIR REGISTRATION si permise (Propusk) militare pentru zona de granita cu Georgia (vaile Shkelda, Adyl-Su, Adyr-Su); se pot încărca telefoane, acumulatori; Transferuri (din Mineralnye Vody–> Camping sau Azau)
    Magazine de produse alimentare: 10-15 min în centrul localităţii Elbrus-Sat.

    Dacă eşti pe buget foarte redus te poţi caza la localnici, doar că în acest caz  este o problemă cu înregistrarea OVIR. Trebuie să îţi faci această înregistrare oriunde stai mai mult de 3 zile. Deci dacă stai la gazdă, gazda ar trebui să te înregistreze. Este o procedură complicată şi singurul birou unde se face este în Tyrnauz. Eventual să negociezi cu un hotel să îţi ştampileze cererea pentru OVIR, dar tot va trebui să mergi cu cererea ştampilată în Tyrnauz. Este autobuz între Tyrnauz şi Elbrus sat. Dacă, înainte de a ajunge în zona Elbrus, ai stat în altă parte pentru mai mult de 3 zile şi nu ai înregistrare OVIR, cei din Tyrnauz te vor amenda.

  • Schimb valutar: Poţi schimba bani la bancă (există o bancă în zonă) sau sume mai mici la hotel, dar recomandarea mea este să mergi cu ruble din România (trebuie să faci comandă la orice BCR, care le cumpără de la BCR Banca Centrală, durează o zi sau două) şi să mai ai ceva dolari, pentru cheltuieli neprevăzute. Euro nu este o monedă foarte agreată în zonă, deci dolari USD. Şi să ai la tine 100 USD în bancnote de 1 USD, în caz că trebuie să dai vreo mită. La noi nu a fost cazul, dar am înţeles de la alţii că au regretat că nu au avut bancnote de 1 USD pentru situaţii “speciale”. Există în zonă şi un agent „Western Union” şi un ATM numai pentru carduri Visa şi Master, dar nu m-aş baza pe asta, preferabil să ai bani cash.

  • Acces internet: la poştă, în câteva hoteluri şi la biroul agenţiei Pilgrim, dacă eşti clientul lor şi îi rogi politicos.

  • Semnal la telefon:  Este semnal stabil în zonă până pe la 5000 m. Mai sus nu mai este conexiune stabilă, nu datorită altitudinii ci a faptului că cea mai apropiată staţie GSM este foarte departe. După şa nu mai ai semnal deloc. Indicat este să îţi cumperi din Min.Vody o cartelă rusească BeeLine (brandul Beeline aprţine firmei Vympelcom), au acoperire bună în zonă. Magazinele de telefonie mobilă se deschid după ora 10 şi ai nevoie de pasaport ca sa cumperi un sim-card.                                                         Numărul de telefon pentru urgenţe (de pe celular)  este „112”.

  • Autorităţile: Din multe relatări pe care le-am citit pe internet înainte de plecare reieşea că unii au avut mari probleme cu poliţia ucraineană şi rusă. Poveşti despre corupţie, abuzuri şi cereri de mită. Ei bine, eu nu pun la îndoială nici o clipă veridicitatea acestor articole, vreau doar să spun că eu personal nu am avut nici cea mai mică problemă.                                                                                                                                                 O singură dată am fost opriţi, eu şi Alexandra, în gara din Rostov pe Don, ne-am prezentat actele şi totul a fost OK.                                                                                        Oricum, trebuie să înţelegi că republica Kabardino-Balkaria este un teritoriu ocupat, cu o populaţie musulmană în continuă mişcare, o zonă închisă temporar de autorităţi în anul 2011 datorită atentatelor care au avut loc. Deci nu te impacienta la vederea posturilor de control militare, a soldaţilor cu mitraliere sau vehiculelor militare.

  • Cum comunici cu oamenii locului: Ei acu e acu. În Republica Kabardino-Balkaria sunt 3 grupuri etnice principale: Kabardin (limba kabardin), Balkarian (limba balkariană) şi ruşi. Limba rusă este vorbită de toate aceste grupuri etnice dar engleza, sau orice altă limbă străină,  NIET.  Deci, dacă nu vorbeşti rusă, trebuie să îţi pregăteşti de acasă tot felul de scenarii, în scris. Nu încerca să le vorbeşti în rusă, nu vor înţelege nimic. Dacă e scris, vor înţelege.  Majoritatea semnelor sunt în alfabetul chirilic, deci e bine să ai la tine alfabetul rusesc.

  • Transportul pe cablu: Sunt 2 cabluri moderne (telegondole) şi un telescaun vechi (o hintă de fapt) unul în continuarea celuilalt, care te duc până la  aproximativ 3700 m (Gara-Bashi), lângă Barrels Huts (Butoaie). Transportul cu cablul durează o oră şi ceva. Se construieşte şi al treilea cablu modern care va urca mai sus decât telescaunul actual, dar  nu ştiu dacă au reuşit să îl dea în folosinţă. Să nu pierzi cartela  pentru că este dus-întors şi la întoarcere ţi se rambursează banii reţinuţi ca şi garanţie. Cablul merge până la orele 16, nu mai mult.

  • Cazarea şi apa la Butoaie:  Faimosul refugiu The Barrels (La Butoaie), constă dintr-un ansamblu de 11 containere în formă de butoi, în care intră pînă la 6 persoane în fiecare.

    Mizeria înăuntru e antologică, nu cred că cineva le-a curăţat vreodată, dar se asortează cu mizeria din jur, căci peste tot sunt numai deşeuri şi resturi, cabluri vechi şi sticle sparte.

    Trebuie să ai răbdare, timpul curge altfel acolo iar dacă insişti şi faci reproşuri nu o să rezolvi nimic. Am observat că ruşii sunt extrem de conştienţi că nu sunt iubiţi în lume şi au o atitudine de genul „dacă nu îţi place, cară-te”. Nici măcar nu pot să îi condamn pentru asta.

    Dacă vrei să te cazezi la Butoaie, tot prin Pilgrim poţi să faci rezervarea, dacă mergi pe cont propriu în sezon (iulie+august) e posibil să fie toate  locurile ocupate.

    Apă găseşti la o conductă care vine din gheţar dar trebuie neapărat să o fierbi. Dacă eşti politicos poţi să mergi la bucătărie şi să o fierbi acolo. Nu uita că o să ai o grămadă de apă de fiert. Noi le-am fost simpatici şi fără fiţe şi ne-au dat oferit şi mâncare, celebra ciorbă ruska, gospodin. Spasibo, tovarisci.

    •  Ascensiunea propriu-zisă:

    O chestie de foarte mare importanţă pe care am învăţat-o acolo  este faptul că o diferenţă de nivel de 2000 m e mult prea mare ca să o faci într-o singură zi. Am aflat asta pe propria piele, căci am atacat vârful direct de la Butoaie, ceea ce a fost o greşeală.

    Recomandarea mea este să reduci cât poţi mai mult diferenţa de 2000 de metri. Pentru asta ai TREI posibilităţi:

     1) faci tabăra de bază la Butoaie şi urci cu ratrakul pînă la stîncile lui Pastuckhov (4700 m). Pe noi ne-a costat 50 EUR de persoană transportul cu ratrakul. Avantaj: scuteşti 2-3 ore de urcat pe jos.

    2) urci mai sus la refugiul Diesel (fostul Priut situat la 4000 m)                                                                                                                                                               3) pui cortul. Locurile de campare pentru ruta sudică sunt: 2 linii de stânci între 4000 şi 4400 m (lângă traseu),    apoi la  stâncile lui Pastuckhov şi se mai poate campa în şa, dacă nu sunt vânturi puternice şi e destulă zăpadă să îţi faci un zid de protecţie. Sincer, nu recomand camparea în ultimele 2 locaţii. Am cunoscut un polonez care a vrut să înconjoare stâncile ca să ajungă la cort, a căzut în crevasă şi a petrecut o noapte întreagă acolo. Din fericire a fost salvat. Iar pentru a pune cortul în şa, trebuie să fii foarte bine aclimatizat şi să ai echipament bun.

Durata ascensiunii de la Butoaie pe vârf şi înapoi este cam 10-12 ore. Traseul este bine marcat cu jaloane de către salvatorii ruşi. Trebuie să te ţii neapărat de aceste jaloane ca să nu rişti să cazi în crevase. Problema este că dacă e ceaţă sau furtună de zăpadă, foarte greu vezi jaloanele.

Un GPS pe care să marchezi jaloanele la urcare este de mare ajutor.

Noi am făcut ascensiunea în condiţii groaznice, de furtună de zăpadă combinată cu o ceaţă de nu ne vedeam picioarele. Trebuia să ne oprim tot timpul ca să loclizăm următorul jalon. Chestia asta are un impact foarte negativ asupra moralului, dar datorită antrenamentului solid pe care îl aveam în spate am reuşit să nu panicăm, să ne păstrăm răbdarea şi să ţinem linia jaloanelor.

Un alpinist român din grupul nostru şi unul slovac s-au pierdut în ceaţă. Mulţi au tendinţa de a continua să meargă fără să se mai uite în faţă din cauza oboselii şi pierd drumul. Slovacul a murit căzînd într-o crevasă.

Dacă eşti client Pilgrim şi ai nevoie de Salvamont, la operaţiunea de salvare participă pe lângă salvamontişti şi  ghizii Pilgrim ceea ce creşte mult succesul operaţiunii.

Traseul până în şa este extrem de abrupt, în stil rusesc, direct în sus. Încearcă deci să mergi încet, cu multă răbdare şi perseverenţă.

Clar de tot trebuie să ai cu tine colţari, piolet şi eventual coardă. Noi nu am folosit-o dar coarda devine extrem de utilă în caz de ceaţă densă.

De asemenea nu uita că vremea este foarte schimbătoare pe Elbrus, cu vânturi foarte puternice şi scăderi mari de temperatură. Deci neapărat să ai cu tine jacheta de puf sau ceva polare în plus. Nu uita să ai sticla cu apă în rucsac învelită şi lipită de corp şi să bei multă apă. De asemenea bateriile ţine-le în buzunarele colanţilor ca să nu îngheţe.

Cel mai important lucru însă este să nu intri în panică. Ai grijă, mergi încet şi fii foarte atent la traseu. Nu pierde jaloanele, nu urca de unul singur şi nu te îndepărta de coechipieri. Pe timp de ceaţă şi furtună, terenul îşi poate schimba configuraţia fără să îţi dai seama dacă nu eşti atent, colţarii nu mai au poziţia normală şi intervine căderea. O colegă de ascensiune, la coborâre a făcut această greşeală şi a căzut. Din fericire doar o alunecare de 10m care însă ar fi putut degenera în cu totul altceva.

Îţi recomand să consideri cel puţin 4 zile pentru ascensiune. Vremea e foarte schimbătoare iar prognozele ruseşti nu prea bat cu realitatea de pe munte. Dacă ai parte de  vreme bună încearcă vârful cât poţi mai repede ca să ai o şansă. Dacă ai mai fost înainte la altitudini de peste 5000 m mergi pe principiul rechinului. Muşcă şi fugi. Dacă ataci rapid şi te retragi eviţi efectele negative ale altitudinii. Este exact ceea ce am făcut pe Kazbek când am atacat repede fiindcă am aflat că vremea urma să se strice.

  • La final, vreau să îţi spun să nu subestimezi acest vârf, nu este unul tehnic dar este o ascensiune dificilă.

 Şi nu uita: muntele nu se cucereşte. Îi ceri îngăduinţa să-l urci.

Dacă ai întrebări sau nelămuriri, lasă-mi te rog un comentariu şi îţi voi răspunde personal la toate întrebările. Multă baftă îţi doresc.

LĂSAȚI UN MESAJ