”Cel mai minunat lucru este să lucrezi cu copiii. Curiozitatea și energia lor te încarcă pozitiv. Uiți de toate problemele și chiar de vârsta pe care o ai!
Am fost foarte fericită că am reușit să merg din nou cu fam. Marcu hai-hui pe coclauri, împreună cu o gașcă foarte faină de copii și câțiva părinți. Am luat drumul unei locații necunoscute până atunci, localitatea Boiu de Sus. Un sătuc aparținător al comunei Gurasada, situat la poalele unor dealuri înalte cu creste stâncoase de calcar, care îți dau impresia că stau să se prăvălescă peste sat.

Copiii, unii dintre ei deja cu experiență în urcatul muntelui, pentru că au fost bine inițiați în tabere de Alexandra Flavia Marcu, au parcurs destoinici pădurea primăvăratică și plină de obstacole calcaroase ajutându-se de bâte luate de pe jos. Nu a fost chiar ușor să o străbatem, dar cu ceva efort, puțină sudoare și răbdare am trecut-o și ne-am apropiat de obiectivul mult râvnit, peștera. De altfel, în zonă sunt peste 20 de peșteri, dar pe cea care am vizitat-o am numit-o Peștera lu` Victor-1976. Așa era scris cu vopsea roșie pe peretele din dreapta imediat după ce-i treci pragul, probabil de cine a descoperit-o. Am intrat cu toți în peșteră să observăm formele și să-i ascultăm respirația.

Uite un liliac! Ce mai tărăboi! Săracul de el speriat și orbit de lumina lanternelor a zburat debusolat, abia găsindu-și locul. În cele din urmă după ceva zbatere, s-a agățat de șanțurile din tavanul peșterii. Am lăsat liliacul învelit în aripile lui și i-am redat liniștea făcând cale întoarsă spre ieșirea din peșteră. În poenița de la gura peșterii am făcut popas și toată lumea a a luat masa la iarbă verde. Nu a lipsit slănina și ceapa verde, nu au lipsit jocurile și cântecele. Toți au fost înfometați și obosiți, dar Maia, câinele ciobănesc german al Alexandrei, a fost foarte fericită că a reușit să profite de neatenție și s-a ales cu vreo două sandviciuri pe cinste. 

Vremea excelentă ne-a fost călăuză, iar joaca copiilor ne-a transferat pentru ceva timp înapoi în anii copilăriei, pe vremea când noi, adulții, mergeam la bunici sau în taberele școlare. Mulțumesc Alexandra pentru timpul petrecut împreună și pentru compania prietenilor noștri, copiii.

Acum, dupa ce-ati citit textul scris de draga noastra prietena, Mirela si dupa ce i-ati admirat frumoasele fotografii, eu tin sa va anunt ca tura de sambata trecuta s-a terminat…dar vom urma si altele! <3 Exploram Romania impreuna! 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ