După ce ţi-am vorbit despre îmbrăcămintea pe munte, cort şi sac de dormit şi cum alegi un rucsac bun astăzi am să îţi vorbesc despre restul accesoriilor de care ai nevoie pe munte. Trebuie să subliniez din nou că mă refer la ture montane de  vară la altitudini de până în 3000 m.

Sunt o grămada de liste de echipament montan pe internet, dar eu voi încerca să îţi explic de ce ai nevoie de un anumit lucru din listă.

Următoarele articole sunt, în ce mă priveşte, un „must have” pentru orice tură montană, indiferent de dificultatea ei.

Izopren/saltea: Cum nu am apucat să scriu despre izopren o voi face aici. Dacă nu mergi pe munte cu cortul, sari peste această  “piesă”  de echipament. Mulţi montaniarzi folosesc o saltea autogonflabila, este uşoară şi  ocupă si foarte puţin loc, cam jumătate cât ocupă un izopren. Este scumpă şi am remarcat  că  lucrurile mai complicate au o tendinţă mai mare de a se strica. Eu folosesc un izopren cu grosimea de 10 mm, ce se poate cumpăra de la orice magazin specializat. Sunt şi izoprene mai groase, până la 18 mm grosime.

Izoprenul nu îl bagi în rucsac, este singurul lucru pe care îl  atârni pe exteriorul rucsacului, de preferat de-a lungul acestuia, să nu te agăţi cu el în toţi jnepenii sau crengile de pe traseu. O husa pentru izopren îl protejează de deteriorări și dacă husa este rezistentă la apă cu atât mai bine.

Harta şi busola: Chiar dacă ai mai fost pe traseul respectiv, harta şi busola sunt importante. Pot apărea situaţii neprevăzute (vremea rea, o închidere neaşteptată  a traseului, o haită de câini de la vreo stână etc) în care să fii nevoit să te abaţi de la traseu. Îm asemenea situaţii o hartă şi/sau busola sunt de mare ajutor. Harta o poţi cumpăra de la magazinele de echipament montan iar în unele cazuri o poţi descărca de pe internet. Un lucru la fel de important este să ştii să te descurci cu harta şi cu busola, nu doar să le cari după tine. Pentru a proteja harta de ploaie îţi recomand să o păstrezi într-o pungă cu închidere (zip) pe care o poţi cumpăra din mai multe magazine, inclusiv de la Metro.

GPS şi baterii de rezervă:  Un GPS nu este un articol obligatoriu, dar dacă îţi permiţi e bine să îl ai. În contrast cu busola, acest aparat e mult mai uşor de manevrat. Un GPS îţi va indica poziţia în care te afli,  cu el poţi marca traseul pe care îl faci, memora puncte pe traseu si te va îndrepta către un anumit punct. Poţi cumpăra un GPS bun cu  circa 800 lei. De  asemenea să nu uiţi să iei cu tine şi baterii de rezervă.

Cuţit de munte: (Hei cuțât, cuțât, cuțât/ De trii ori te-am ascuțât…) Majoritatea celor care merg pe munte folosesc bricege de buzunar still Swiss Army. Sunt multifuncţionale, adică unele au desfăcător de conserve, şurubelniţă, patent, forfecuţă, pensetă (nu, nu s-au găndit la fete, e pentru scos aşchii din diverse părţi anatomice) şi (foarte important) sunt prevăzute cu mecanism de blocare a lamei.

Un cuţit mai simplu, raport bun calitate-preţ găseşti la firma Opinel, cu lama din oţel carbon călit la o duritate bună.  Are inel de fixare care poate bloca lama în ambele poziţii.  Dezavantaj: mânerul e de lemn şi dacă este expus mult la umezeală după o vreme lama iese din ce în ce mai greu din locaşul ei.

Cuţitul de munte trebuie purtat asupra ta, nu în rucsac, să îl ai la îndemână.

Sticla de apă: Apa este esenţială pe munte. Pentru fiecare 2 ore de drumeţie trebuie să cari în rucsac cel puţin 250 ml apă. Deci pentru o zi întreagă minim 2 l de apă. Vara chiar mai mult. Sunt multe soluţii pentru cărat apa pe munte, pentru mine cea mai bună este banala sticlă de plastic. Am încercat de-a lungul timpului tot felul de recipiente şi nu am reuşit să găsesc vreodată un înlocuitor valabil. O sticlă de plastic este în primul rând uşoară, lucru care contează enorm pe munte, şi conţine o cantitate mare de apă. Pentru aceeiaşi cantitate de apă ar trebui să cari cel puţin 0.5 kg in plus concretizate în termosuri sau alte containere speciale. Dacă o pierzi nu te doare sufletul, dacă ai nevoie de mai mult spaţiu în rucsac o poţi comprima. Termosul are rolul de a-ţi ţine ceaiul cald, dar am constatat că pe când aveam eu nevoie de el, ore mai târziu, era deja rece. Iar dacă chiar am nevoie de un ceai cald, îmi ia 10 minute să îmi prepar unul. De asemenea am constatat că mi-e mult mai uşor să aranjez în rucsac o stclă de plastic.
În ceea ce priveşte transportul eu port sticlele mari în rucsac, lucru pe care l-am învăţat în urma mai multor experienţe neplăcute cu pierderi de sticle sau să nu mai spun că era să schilodesc o dată un polonez în Strunga Dracului în Făgăraş. Dar iau şi o sticlă mică pe care o ţin la îndemână,  în buzunarul lateral al rucsacului.

Frontala şi bateriile de rezervă: De frontală ai nevoie pe munte şi în cazul în care intenţionezi să faci o tură de zi. Eu recomand o lanternă frontală de la o firmă renumită. Eu am o frontală Petzl Tikka pe care am folosit-o pe Mont Blanc, Kazbek, Elbrus, Pico de Orizaba şi sunt extrem de mulţumit de ea. Acelaşi lucru se aplică şi pentru baterii. Ia baterii de rezervă de marcă. Încearcă să ţii lanterna pe regim economic când poţi şi la adăpost de umezeală.

Arzător şi butelie de munte:

Dacă te pregăteşti de o tura de munte mai lungă, un arzător este obligatoriu. Cele facute de Primus sunt printre cele mai bune si mai rezistente şi pot fii alimentate fie cu gaz, fie cu benzină. Eu recomand să foloseşti butelii sub presiune de unică folosinţă cu gaz lichefiat (butan, propan, izobutan sau un amestec al acestora) şi să fie neapărat cu sistem de prindere cu filet, să o poţi deşuruba când nu ai nevoie de primus.

  • Arzătoarele cu gaz:

Avantaje: ieftine, practice, uşor de folosit, funcţioneaza si la altitudini mai mari, nu miros, pot fi folosite imediat dupa montare (arzatoarele cu benzina au nevoie de un timp de pre-incalzire).

Dezavantaje: buteliile nu pot fi transportate cu avionul, nu se găsesc foarte uşor în orice oraş, dacă tura este mai lungă ai nevoie de mai multe  butelii (spaţiu în minus şi greutate în plus). Puterea calorică este ceva mai mică decât cea a benzinei și amestecul de gaze din butelii ingheață la temperaturi sub 0 grade. Există totuși butelii MSR, Primus sau goSystem, proiectate să fie folosite la -20 grade.

  • Arzatoarele cu benzină:

Avantaje: funcționează la temperaturi joase și altitudini mari; puterea calorică e mai mare ca cea a gazului.

Dezavantaje: Sunt mai dificil de folosit, miros de benzină, inevitabil, plus posibilitatea afumării vaselor in care gătești !

Ideal ar fi un arzator cu combustibil gazos pentru vară  şi unul cu combustibil lichid pentru iarnă sau atunci când aveţi de gătit mult (mulţi membrii în expediţie) !

Oale, tacâmuri, căni: Sfatul meu e să iei pe munte o cană de aluminiu. Avantajul este că poţi încălzi direct în ea ceaiul sau cafeaua. De asemenea o poţi folosi ca să îţi umpli sticla de apă din izvoarele prea mici ca să poţi să bagi sticla. Oala de asemenea trebuie să fie din aluminiu. Eu le-am cumpărat din magazinul Lidl foarte ieftin. Acum desigur dacă ai plăcere poţi să ţi le comanzi de pe site-urile specializate, eu însă am oroare să dau bani pe ceea ce nu face. Oala pe care o duc eu pe munte are o capacitate cam de 0.5l şi ne ajunge pentru 2 persoane. Nu uita să cumperi şi un dispozitiv de ţinere a oalei dacă nu vrei să te arzi la prima bucătăreală. Ca tacîmuri eu iau întodeauna o lingură de metal care îmi serveşte de furculiţă şi linguriţă de asemenea şi un briceag tip Otonel, simplu şi uşor de folosit şi curăţat.Am constatat că mi-e mult mai uşor să curăţ aceste două instrumente decât un briceag complicat cu o sumedenie de accesorii încastrate în el. Cântăresc cam la fel dar gradul meu de comfort e mai mare folosind o lingură adevărata decât cea de la briceag. Nu îţi recomand să iei cu tine tacâmuri din plastic. Se sparg când ţi-e lumea mai dragă. Nu uita să iei de asemenea un mic prosopel ca să mănânci pe el dacă vremea te obligă să stai în cort. Pe mine mă deprimă să văd mizerie sau firmituri peste tot şi încerc tot timpul să ţin cortul cât mai curat.

Brichetă sau chibrituri: Eu iau de obicei 2 brichete ieftine pe care le ţin la adăpost de apă în locuri diferite. Chibriturile, dacă nu sunt speciale, se umezesc foarte repede. O brichetă o ţin laolaltă cu ustensilele de bucătărie iar cealaltă cu actele, învelită în plastic.

Pungi şi saci de gunoi:  În primul rând îţi recomand să cumperi nişte saci foarte mari de pubelă şi unii mai mici. Ai 2 compartimente mari în rucsacul tău. Bagă sacii în ele şi vei avea cea mai bună izolare cu putiinţă contra ploii şi umezelii.Chestia asta am aflat-o de la prietenul Fane, salvamontist de la Straja, şi mi-a servit enorm în expediţiile mele. Eu obişnuiesc de asemenea să bag totul în saci menajeri.
Sacul de dormit îl bag într-un sac de plastic şi abia apoi în învelitoarea lui, lenjeria curată la fel, lenjeria murdară separat în alt sac şi aşa mai departe. Nu uita să iei saci de calitate sau dacă nu dublează-i.
Şi ia cu tine câţiva saci în plus că nu strică şi nici nu cântăresc mult. Dacă iei apă la picioare că nu mai duc bocancii ia un sac şi înveleşte-ţi piciorele. Dacă ai un câine cu tine nu mai căra şi pentru el caserolă, pune-i apă pe un sac de plastic. Dacă nu ai şervet de masă ia un sac, gunoiul – pe care nu îl laşi sub nici o formă pe munte- îl transporţi tot în sac până la prima pubelă etc. Deci ia un sac de plastic în plus şi viaţa devine mai uşoară.

Folia de supravieţuire: Folia e o mică chestie care nu ocupă loc mult, nu cântăreşte mult şi îţi poate salva viaţa. Poart-o în rucsac tot timpul şi dacă vreodată eşti nevoit să înnoptezi pe munte şi nu ai cortul la tine, îmbracă-te cu tot ce ai şi înveleşte-te complet cu folia, încercând să păstrezi cât mai mult aer între tine şi folie.

Crema contra insectelor şi crema pentru protecţie solară: Am aflat cât este de importantă crema împotriva insectelor nu în Tanzania sau în Mexic, ci în Făgăraş, când bârsacii m-au înţepat până m-au înnebunit. Oricând şi oriunde ia într-o cutie mică puţină cremă contra insectelor. Şi cel mai bine ia o cremă nu un spray, căci e mult mai eficace iar pe munte bate vîntul exact când încerci să foloseşti sprayul.
De asemenea o cutie mică cu cremă de soare e necesar să ai cu tine. Diferenţa între a fi ars ca un rac sau a fi bine în pielea ta este enormă şi merită efortul.

Ochelarii de soare: Nu uita să iei cu tine o pereche de  ochelari de soare. Nu o să mori dacă nu îi ai, dar la fel ca şi cu cremele, e fantastic să te simţi bine şi nu cu ochii mici şi obosiţi. Mai ales că pe munte soarele e extrem de puternic.

Fluier: Nu te blamez dacă începi să zâmbeşti şi eu mă amuzam pe seama celor cu fluierul pe munte, dar timpul m-a învăţat că nu e nimic de râs în asta. Sunetul fluierului ajunge mai departe decât vocea umană într-o situaţie de urgenţă. Când străbaţi o zonă care are reputaţia că este tărâmul urşilor, sunetul fluierului o să îi ţină departe de tine. (Încă nu am experimentat asta, dar aşa am auzit :)). Poţi să îl foloseşti să comunici cu vreun temerar din grupul tău care se îndepărtează de grup. Şi nu uita că poţi să dai cu el deşteptarea dimineaţa, spre „deliciul” somnoroşilor. Era o glumă, nu abuza de el şi foloseşte-l doar la nevoie. E recomandat să îl porţi legat la gât, nu în rucsac, în scopul de a îl avea la îndemână.

Beţe trekking:  Eu nu am folosit deocamdată, deci nu am nici o opinie în  acest sens.

Aparat foto:  O tură de munte trebuie imortalizată, deci ia cu tine aparatul foto și baterii de rezervă.

Telefon celular şi/sau baterie de rezervă: Este o piesă modernă,  care poate deveni o necesitate chiar şi pe munte. Ţine-l închis şi foloseşte-l pentru situaţii de urgenţă sau dacă vrei să raportezi un caz de vandalism. Asigură-te înainte de a pleca că ai acoperire în zonă, sau unde sunt „cabinele telefonice”, cum le spun eu locurilor unde este semnal. Pentru salvamont numărul unic de alertare este 0-725826668 sau 0-SALVAMONT. Astfel, prin apăsarea tastei corespunzătoare literei din expresia 0-SALVAMONT rezultă numărul de mai sus, unde un operator de la Dispeceratul Naţional Salvamont va prelua apelul şi-l va dirija formaţiei Salvamont în a cărei rază de responsabilitate te afli. La anunţarea accidentului se precizează obligatoriu datele de identificare a victimei, locul accidentului, diagnosticul prezumtiv, condiţiile meteo, ora producerii accidentului şi modalitatea de adăpostire a accidentatului, precum şi identitatea celui care anunţă accidentul, adresa, nr. de telefon. Dupa aceasta se asteaptă, în  zona cu semnal, apelul de verificare a veridicităţii anunţului.

Trusa medicala: Este obligatorie, dar mai multe amănunte despre ce trebuie să conţină trusa medicală găseşti în articolul Îmbrăcămintea pe munte.

Îți mulțumesc că ai avut răbdare să citești articolul și nu uita, la orice întrebări, nelămuriri sau obiecții îți voi răspunde personal.

LĂSAȚI UN MESAJ